Întâlnirea de la 50 la 60 de ani

întâlnirea de la 50 la 60 de ani

După cum se cerea pe atunci, am refăcut complet casa, am zugrăvit-o i am lăsat-o ca nouă, la plecare. Micky, am revenit la Bucureti după 52 ani i am revăzut un grup de prieteni, printre care se afla i Mia. Momente emoionante s-au petrecut sâmbătă, 17 iunie, la Liceul Teoretic Solca, unde s-au întâlnit 54 de absolveni ai promoiei 1967, dintr-un total de 97 de elevi, din cele trei clase, i ase profesori. Eu o purtasem în inimă toi aceti ani, iar ea păstrase toate scrisorile care ne uneau. Desigur ca o astfel de participare masiva, pentru colegi care uneori nu s-au mai intalnit de jumatate de secol, presupunea o organizare logistica exceptionala. Prietenii ca cele din adolescenă nu mai întâlneti nicicând în viaă! întâlnirea de la 50 la 60 de ani

Întalnire: Întâlnirea de la 50 la 60 de ani

In toată această perioadă, militarii cu care locuiam în apartament, vrând să se asigure că nimeni nu le va lua casa, ne obligau să nu primim pe nimeni în vizită, drept care trebuia să ne întâlnim prietenii prin casele vecinilor! Michaela Feldstein * «Memoria e o oglindă deformantă» spune prietena mea Alina Diaconù, bine cunoscută scriitoare argentiniană, plecată din România câiva ani înaintea mea, care locuiete în continuare la Buenos Aires. Primul a avut numeroase glume în program, iar cel de-al doilea i-a delectat fotii elevi cu epigramele sale. Acesta a amintit de tatăl său, fost director al liceului, dar a povestit i cum a renunat la un serviciu bine plătit pentru a ajunge primar. De remarcat au fost cuvintele extraordinar de frumoase pe care fotii elevi le-au avut pentru profesorii lor, atât pentru cei prezeni, cât i pentru cei care nu mai sunt. Totusi, pentru SH 50, cum am denumit intalnirea celor dela Spiru, am reusit sa dam peste 54 colegi, dintre care mai bine de jumatate se afla azi in afara Romaniei (USA, Canada, Franta, Germania, Elvetia, Israel, Spania, UK ba chiar si Australia!) Au participat efectiv. Si nu numai o simpla intalnire la o masa, cu cativa mici si o halba de bere! Adică au decedat mult prea devreme, spre regretul colegilor lor. La întâlnirea din mai 2014, la București și cu aceeași camașă în 1968, la Roma, pe lacul dela Villa Borghese -una dintre colegele noastre a regasit scrisoarea trimisa, inainte de a parasi ara, celei mai bune prietene, care ramanea in Romania. Zeci de absolveni din promoia 1965 au uitat pentru câteva ore că au trecut 50 de ani de când nu s-au văzut. Nu întâlnirea de la 50 la 60 de ani mică a fost surpriza când Mia a adus cu ea toate scrisorile pe care i le trimisesem timp de doi sau trei ani i, bine îneles, cartea postală scrisă în tren. Trenul a plecat dinou i-mi amintesc de un militar care saluta cu mâna la chipiu, noi care fluturam mâinile în semn de «rămas bun iar eu îmi spuneam că nu ne vom mai întoarce niciodată. Desigur ca momentele de emotie ale unei astfel de intalniri au fost nenumarate! Fiecare intelege emotia regasirii lor cu ocazia reuniunii. In ciuda acestui program impresionant, timpul ne-a parut tuturor mult prea scurt! Mulumim colegilor i mai ales profesorilor care au onorat această întâlnire, conducerii actuale a Liceului Toma Vodă Solca, i promitem că în continuare vom iniia întâlniri anuale, pentru că anii trec i lasă urme tot mai adânci pe chipurile i sufletele noastre, a completat. Numai că, drept atunci, eliberarea paapoartelor a fost sistată. Voi aminti doar doua momente particulare: -pregatindu-mi bagajele in vederea acestui voiaj, am dat oarecum intamplator, peste camasa cu care am plecat din Romania, acum aproape o jumatate de veac. De altfel, Gheorghe Corici, fostul director al Registrului Auto Român, acum pensionar, absolvent i el acum 50 de ani, a dat citire unui catalog al profesorilor, i aici absenele fiind numeroase. Soț: A plecat de acasă și m-a lăsat cu 1,7 lei. Si, eventual, sa extindem intalnirea timp de cateva zile, sub forma unei vizite turistice a regiunii alese. Amintesc totusi, din prima zi, in afara discursurilor de bun venit si a momenului de reculegere in memoria celor care ne-au parasit, proiectia unui film cu imagini de epoca montat de unul dintre colegii nostri, distribuirea unui badge individual, decorat cu un tablou pictat special. Citește și: Încă e zăpadă multă pe Transalpina. Intretimp, ca să putem grăbi plecarea de cum vom primi paapoartele, am vândut majoritatea mobilelor din casă. Conlocuirea cu ei avea aspecte contradictorii : pe mine mă amuza mult plimbarea cu maina generalului, care avea chiar i un ofer! Au trecut ani de zile până am regăsit acea carte, ca să aflu sfâritul istoriei! De altfel, generalul, de vreo 35 ani i soia lui, o tânară de 18 ani, însărcinată, au sosit i s-au instalat cu noi în casă, în ateptarea plecării noastre. Din păcate, mai puin de jumătate au răspuns prezent. Atunci i-am spus Miei că suntem pe cale de a părăsi ara. Întâlnirea s-a încheiat cu o petrecere la o pensiune din Baia de Fier, care s-a terminat înainte de lăsarea întunericului, nu dimineaă, cum s-ar fi întâmplat cu cinci decenii în urmă. Am fost, de altfel, impresionat, trecand prin Bucuresti, sa remarc grupuri-grupuri de persoane mai tinere sau mai in varsta, care ieseau din scoli, facultati dupa sarbatoriri de 10, 20,30ani dela absolvire.

Un commentaire sur “Întâlnirea de la 50 la 60 de ani”

Laisser un commentaire

Votre adresse email ne sera pas publiée. Les champs obligatoires sont marqués *